„Iranul comite acte de sabotaj în Golful Persic și amenință să reia activitățile de îmbogățire a uraniului pentru programul nuclear. Rusia trimite trupe la dictatorul din Venezuela aflat sub asediu Nicolas Maduro, în timp ce China oferă susținere logistică. Administrația Chinei opune rezistență față de un armistițiu în conflictul comercial cu Statele Unite și încearcă să introducă linii de separație între SUA și aliați precum Iordania și Arabia Saudită vânzându-le drone de atac. Rusia trimite bombardiere și combatanți în Zona de identificare aeriană din largul statului american Alaska. Iranul, Rusia și China depun eforturi intense pentru a-l menține la putere pe dictatorul sirian Bashar al-Assad”, scrie editorialistul Arthur Herman într-un material publicat în cotidianul The Wall Street Journal sub titlul „Amenințarea din ce în ce mai mare a axei Moscova-Beijing-Teheran / Cele trei puteri au obiective diferite, dar fiecare obține avantaje atunci când ceilalți provoacă SUA”.
„După semnarea Acordului nuclear iranian în august 2015, eu am avertizat în legătură cu o axă Moscova-Beijing-Teheran. De atunci, aceste trei puteri autoritariste și revizioniste au devenit mai îndrăznețe, mai sofisticate și au o influență mai mare pe plan mondial. Eforturile acestor națiuni de a diminua și a afecta influența Statelor Unite și a aliaților americani se extind din Siria și din Strâmtoarea Hormuz până în Coreea de Nord și America Latină, precum și în Asia Centrală și chiar în Pacificul de Sud”, subliniază editorialistul.
Această axă nu este o alianță militară formală, nici măcar nu a elaborat o conspirație coordonată, observă autorul articolului. „Cele trei puteri au obiective diferite în relațiile internaționale. Obiectivul Chinei este hegemonia; cel al Iranului este să rămână putere la nivel regional și să devină putere nucleară; Rusia depune eforturi pentru a rămâne în ecuația superputerilor”, notează editorialistul.
„China se concentrează în principal pe obținerea de putere economică. Rusia are ca prioritate afirmarea influenței economice. Agenda Iranului este în principal ideologică – a fi vocea care trasează direcția revoluției șiite pe plan regional și a islamului radical”, atrage atenția editorialistul WSJ.
Foto: Hepta